Pardoseala unei hale industriale, Sibiu

Construcția

Hala, executată în 2011–2012, are structură parter din metal, închideri din panouri sandwich și tâmplărie PVC. Pardoseala este o dală continuă din beton armat, cu armare inferioară și superioară și grosime de circa 20 cm, finisată cu un strat de uzură de câțiva milimetri, pe bază de ciment și agregat dur, aplicat prin pudrare peste betonul proaspăt pentru trafic intens.

Problema

Încă din faza de execuție s-au observat defecte ale stratului de uzură: microfisuri și fisuri mai largi, prăfuire și exfolieri la interfața cu betonul de bază. Părțile au susținut explicații opuse: un material de calitate necorespunzătoare, respectiv o punere în operă greșită. O parte din pardoseală fusese deja refăcută cu un sistem pe bază de rășini epoxidice, iar pe restul suprafeței uzura se accentuase prin exploatare.

Ce a verificat expertiza

Expertul a lucrat pe documente, fără investigații la fața locului: pardoseala fusese în parte refăcută și exploatată timp de peste patru ani, iar rezultatele unor noi încercări nu ar mai fi fost comparabile cu cele din perioada execuției.

• analiza rapoartelor anterioare de expertiză și a buletinelor de încercare pe carote (compresiune și rezistență la uzură Böhme) și pe epruvete din materialul rămas în saci;
• compararea rezultatelor probelor păstrate la producător cu cele ale materialului păstrat pe șantier;
• analiza fotografiilor din timpul execuției și a datelor privind condițiile meteo, încălzirea spațiului și depozitarea materialelor;
• verificarea documentelor de calitate ale lotului de material și ale betonului de bază;
• evaluarea soluțiilor de remediere posibile.

Constatări și concluzii

Betonarea și finisarea s-au făcut pe timp de îngheț, cu beton fără aditivare pentru turnare pe timp friguros și fără un calcul de încălzire a spațiului. Aeroterme au fost ținute în funcțiune în hală, ceea ce a uscat prea repede suprafața. Expertiza a reținut că prăfuirea provine din această uscare forțată, iar exfolierile și fisurarea grosieră din hidratarea întârziată a stratului de uzură aplicat pe beton rece.

Pierderea la uzură Böhme pe carote a fost de 12,7–13,2 cm³/50 cm², față de 2,52 cm³/50 cm² la probele martor păstrate la producător. Diferența a fost pusă pe seama condițiilor de execuție și, în parte, a depozitării materialului pe șantier. Calitatea lotului nu a putut fi pusă în cauză pe baza datelor existente. Expertiza a concluzionat că starea pardoselii se datorează unor greșeli de execuție, nu produsului, și că pe întreaga suprafață au existat deficiențe, fără a se putea delimita exact zonele afectate. Remedierea cu rășini epoxidice a fost apreciată ca soluția rațională tehnic și economic; singura alternativă era demolarea și refacerea integrală a pardoselii.